|
StatutTeza a fost susţinută pe 5 martie 2009 în CSSşi aprobată de CNAA pe 23 aprilie 2009 Autoreferat![]() TezaCZU 616.12-008.313-08
|
Studiul a inclus 168 pacienţi cu fibrilaţie atrială persistentă, dintre care 20 pacienţi au acceptat din start controlul frecvenţei ventriculare în fibrilaţie atrială permanentă, iar la 148 – a fost restabilit ritmul sinusal prin cardioversie electrică sau farmacologică. Perioada de supraveghere a constituit 365±14 zile. Pe parcursul supravegherii 62 pacienţi au menţinut ritmul sinusal fără recidive a aritmiei, 56 pacienţi au necesitat în acest scop cardioversii repetate, iar 30 pacienţi au preferat controlul frecvenţei ventriculare în fibrilaţie atrială permanentă. Astfel, a fost format lotul de control al ritmului – 118 pacienţi, vârsta medie 52.67±0.70 ani şi lotul de control al frecvenţei – 50 pacienţi, vârsta medie 55.12±0.98 ani.
Controlul ritmului sinusal a reuşit la 69.6% pacienţi, inclusiv 36.9% - fără recidive a aritmiei. În lotul de control al ritmului nu s-au semnalat schimbări statistic semnificative în evoluţia parametrilor ecocardiografici pe parcursul supravegherii, iar în lotul de control al frecvenţei ventriculare a fost observată dilatarea cavităţilor cardiace, scăderea fracţiei de ejecţie şi progresarea gradului de regurgitaţie valvulară. Scorul simptomatic a fost mai mic în lotul de control al ritmului sinusal (8.21 vs 13.04, p<0.001), iar distanţa parcursă la testul mers de 6 minute a fost mai mare (493.52 vs 463.50 m, p<0.001), comparativ cu pacienţii din lotul de control al ritmului. Strategia de control al ritmului este mai costisitoare decât controlul frecvenţei ventriculare (1111.65 vs 1045.54 MDL), iar partea mai mare de cheltuieli revine pentru perioada spitalizării (31.6% şi 58.4%). Complianţa la tratament antiaritmic nu a influenţat semnificativ evoluţia parametrilor ecocardiografici, scorul simptomatic şi capacitatea de efort în ambele loturi; în lotul de control al frecvenţei ventriculare un impact mai mare a avut intensitatea tratamentului, în caz de control adecvat s-a observat lipsa dezvoltării sau progresării cardiopatiei, o ameliorare simptomatică mai evidentă şi o capacitate de efort mai mare.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: