|
StatutTeza a fost susţinută pe 12 septembrie 2017 în CSSşi aprobată de CNAA pe 11 mai 2018 Autoreferat![]() ![]() TezaCZU 792.028(4)„19”(043.3)
|
Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografia din 276 de surse, 3 anexe, 150 pagini ale textului de bază.
Domeniul de cercetare: studiul artelor și culturologie.
Scopul tezei: determinarea semnificației estetico-ideatice a fenomenului numit „mijloace transcendentale de expresivitate actoricească”.
Obiectivele cercetării: identificarea tendințelor în arta teatrală europeană în a doua jumătate a sec. XX, care au dus la necesitatea apariției transcendentalității de expresivitate actoricească; dezvăluirea specificului teatrului care a condiționat dezvoltarea mijloacelor transcendentale de expresivitate actoricească; efectuarea analizei comparative a expresivității atoricești în experiența regizorilor J. Grotowski, P. Brook, E. Barba, A. Șerban, cu scopul de a identifica mijloacele transcendentale de expresivitate actoricească; studierea premiselor interne de raliere a teatrului moldovenesc la transcendentalitatea expresivității actoricești.
Noutatea ştiinţifică și originalitatea cercetării: acest studiu este prima conceptualizare teoretică a mijloacelor transcendentale de expresivitate actoricească în știința despre teatru. La baza cercetării se afă abordarea interdisciplinară.
Principala problemă științifică soluționată: eliminarea contradicțiilor dintre importanța și relevanța practicii utilizării mijloacelor transcendentale de expresivitate actoricească și lipsa atât a analizei științifice ale acestui fenomen, cât și a aparatului conceptual elaborate, care ar reflecta esența acestora. Semnificaţia teoretică: pentru prima dată în teatrologia contemporană se conceptualizează și se definește fenomenul „mijloace transcendentale de expresivitate actoricească”, se dezvăluie esența și scopul acestora. Se conturează tendințele transcendentale ale teatrului contemporan, se dă definiția noțiunilor „teatru transcendental” și „act transpersonal” al actorului-om. Este introdusă o terminologie nouă la nivelul modern de dezvoltare a gândirii științifice și a perceperii problemei, care permite să fie utilizată în cercetările ulterioare.
Valoarea aplicativă a lucrării: materialele și concluziile tezei de doctor pot fi utilizate în ulterioarele cercetări științifice din domeniul istoriei și teoriei teatrului. Rezultatele cercetării pot fi folosite pe scară largă în practica teatrului modern, în procesul de învăţământ pentru elaborarea cursurilor de prelegeri predestinate viitorilor specialişti în domeniul artei teatrale.
Implementarea rezultatelor cercetării. Rezultatele științifice au fost implementate prin publicarea a 17 articole științifice cu un volum total de 8 c.a. și la 15 conferințe naționale şi internaţionale. În urma cercetărilor efectuate, autorul tezei a elaborate programe și a susținut prelegeri pentru studenții și masteranzii catedrei „Dramaturgie, Teatrologie şi Scenografie”, AMTAP
În examinare [2] :
Arhiva tezelor: